Se pravalesc norii: o istorie a ploii

Lumea povestilor intre literatura si istorie

Istorie si istorii-septembrie 2016, despre alergare

Haiducii (VII)

Gheorghe se închină o dată, sărută icoana, primi binecuvântarea preotului şi în tot timpul ăsta se rugă să îl ajute Dumnezeu pe feciorul lui, Dan, să izbândească în toate şi să vină sănătos acasă şi se rugă şi pentru ei să îi vegheze Domnul în lunga iarnă ce îi aştepta. Catinca veni şi se închină şi ea şi tot ea îl însoţi pe preot spre ieşire, vorbind despre domni, vreme şi foamete şi dându-i nepotului acestuia, ţârcovnic, atenţia cuvenită, tot după obicei. Bărbatul nu mai intră în casă, trase adânc aer în piept şi se îndreptă spre polată de unde luă o lopată şi aruncându-şi ochii împrejur se hotârî de unde să purceadă la curăţitul bătăturii de zăpadă.  Era mai uşor acum, chiar dacă ningea mereu, zăpada nu era aşa de grea.  Nici nu apucă bine să se încălzească şi Catinca întoarsă de la drum îi spuse din pragul casei:-              Vezi că mă duc acu pe la Ileana lu’ Pilă; vedem ce mai povesteşte, i-o fi venit bărbatu de la cetate. O fi mai ştiind ce mai e pe la capitală…
-              Du-te, fă, dacă vrei. O fi ştiind, da’ nu te agita prea mult, pe fi-tău tot nu l-a văzut. Altfel, mi se arăta mie, spuse Gheorghe cu jumătate de glas.
-              Că l-a văzut, că nu l-a văzut, aflu eu.

Cetățile medievale și asedierea lor

Jocurile în lumea antică greco-romană

Muzică și putere politică în istorie